Sunt atat de mandru...

Îmi amintesc fragmente din ziua în care te-am întâlnit prima dată. Frânturi dintr-un peisaj perfect, un tablou complet ce urma să devină coperta unei cărti. Un roman scris timid, concentrat sub forma unei povesti cu un final desăvârsit.

Nu-mi amintesc nimic legat de mine, însă despre tine îmi amintesc perfect. Un vis frumos creat din praf de stele. Privirea caldă si zâmbetul plin de înteles, mirosul tău sincer ce mi-a pătruns si a rămas în suflet, trădau răspunsul unei rugăciuni de mult spuse. Iar pielea... pielea îti era perfectă. Eu însă... n-am mai fost om.

Nu îmi amintesc nimic din ce ti-am spus o seară întreagă, dar îti pot spune exact ce am simtit. Simteam prezentul, trecutul si viitorul. Știam că te voi iubi, chiar dacă era un joc periculos... mi l-am asumat tacit. Știam deja, cu maximă exactitatea ziua, ora si minutul în care urma să-ti mărturisesc iubirea.

Dar lucrurile nu au stat deloc asa. Anticipasem prost, pentru că acel moment... stiut cu atâta exactitate... a venit mult mai devreme decât mă asteptam.

Iar în ziua în care ti-am spus că te iubesc, a înflorit o floare. A fost o promisiune făcută Universului, pentru că din acel moment declarativ... eu te iubesc. Continuu. Asa cum stiu. Asa cum pot. Dar te iubesc.

Acum te întrebi care-i treaba cu mândria. Păi, hai să-ti spun!

Sunt mândru că te-am întâlnit. Sunt mândru că am avut ocazia să îti spun că te iubesc si timp să îti arăt cât de mult.

Sunt mândru că ai ales să-ti fiu alături în momente mai mult sau mai putin fericite.

Sunt mândru că m-ai lăsat să-ti sărutat tălpile si fiecare milimetru al sufletului tău.

Sunt mândru că ai ales să te trezesti alături de mine, în toate acele dimineti. Iar când nu am fost acolo, sunt mândru că ai ales să adormi si să te trezesti cu gândul la mine.

Sunt mândru că am putut să-mi strecor o parte din iubire în cafeaua pe care ti-o pregăteam cu atâta drag în fiecare seară.

Sunt mândru că ai ales să împarti cu mine zâmbetul tău fermecător.

Sunt mândru că ai ales să-mi fii alături, asa cum poti.

Sunt mândru că existi si că ai ales să ai răbdare si să faci parte din viata mea.

Sunt mândru că pot lăsa mostenire... o carte, scrisă în totalitate despre iubirea mea. Iar cei putini ce vor avea curajul s-o citească, să simtă o mică parte din iubirea ce am făurit-o cu atâta har.

Religia spune că mândria este un păcat. Nu-i bai, sunt mândru chiar dacă-i păcat.

Sunt atât de mândru că te iubesc …în felul meu si-n ritmul meu, încât orice păcat e asumat.

Tu esti mândru/mândră că iubesti ?
Te invit să-mi scrii pe folosind formularul de mai jos, iar eu voi completa următoarele articole cu răspunsurile voastre.

Ți-a plăcut articolul? Dă share la articol pe retelele tale sociale. Ar putea fi de ajutor unor oameni pe care îi ai tu în listă.