Frumoasa din tramvai

Am zărit-o la un metru în față, în tramvaiul semi-aglomerat. Întâi i-am văzut ochii mari, expresivi și conturați, de culoarea coniacului. Un nas fin, buze decente, fără voluptate dar nici subțiri. Forma feței rotund-ovală, cu obraji ca piersica, încadrați de un păr mai lung de umeri, drept, asortat la culoare cu ochii.

 

S-a uitat și ea la mine, și în momentul ăla m-am rușinat, gândindu-mă că sigur nu se gandește la ce mă gândesc și eu…

Medie de înălțime, cu sâni rotunzi și fund la fel. Rotundă fără a fi vulgară. Așa cum îmi place mie. De ce îmi place? Pentru că e așa cum aș desena-o eu. Pentru că nu e infumurată, înaltă, cu aere de modelină și cu oase descarnate. Urăsc genul ăla …“I’m beautiful and I know it”.

M-am uitat pe geam. Uită-te, mai uită-te la ea, poate n-o vei mai vedea niciodată…sau n-o vei mai recunoaște…Dar mi-e rușine, mi-e rușine…De ce? De ce? Să nu zică ce?

Mi-s dragi fetele frumoase, mă fac să-mi bată inima mai repede. Să mă uit la ele până mă satur.

Și a trebuit să cobor din tramvai. Ea a rămas.

 

Ma întreb dacă o apreciază cineva așa cum merită. Dacă se simte iubită. Dacă știe cât de tare i-a plăcut unei necunoscute de ea...

 

Experiența Dianei, poveste și text ce îi aparțin în totalitate.

Tu ai întâlnit astăzi vreo femeie frumoasă?
Te invit să-mi scrii pe folosind formularul de mai jos, iar eu voi completa următoarele articole cu răspunsurile voastre.

Ți-a plăcut articolul? Dă share la articol pe rețelele tale sociale. Ar putea fi de ajutor unor oameni pe care îi ai tu în listă.