Frumoasa din tramvai

Am zărit-o la un metru în față, în tramvaiul semi-aglomerat. Întâi i-am văzut ochii mari, expresivi și conturați, de culoarea coniacului. Un nas fin, buze decente, fără voluptate dar nici subțiri. Forma feței rotund-ovală, cu obraji ca piersica, încadrați de un păr mai lung de umeri, drept, asortat la culoare cu ochii.

S-a uitat și ea la mine, și în momentul ăla m-am rușinat, gândindu-mă că sigur nu se gandește la ce mă gândesc și eu…

Medie de înălțime, cu sâni rotunzi și fund la fel. Rotundă fără a fi vulgară. Așa cum îmi place mie. De ce îmi place? Pentru că e așa cum aș desena-o eu. Pentru că nu e infumurată, înaltă, cu aere de modelină și cu oase descarnate. Urăsc genul ăla …“I’m beautiful and I know it”.

M-am uitat pe geam. Uită-te, mai uită-te la ea, poate n-o vei mai vedea niciodată…sau n-o vei mai recunoaște…Dar mi-e rușine, mi-e rușine…De ce? De ce? Să nu zică ce?

Mi-s dragi fetele frumoase, mă fac să-mi bată inima mai repede. Să mă uit la ele până mă satur.

Și a trebuit să cobor din tramvai. Ea a rămas.

Ma întreb dacă o apreciază cineva așa cum merită. Dacă se simte iubită. Dacă știe cât de tare i-a plăcut unei necunoscute de ea...

Experiența Dianei, poveste și text ce îi aparțin în totalitate.

Tu ai întâlnit astăzi vreo femeie frumoasă?
Te invit să ne scrii folosind formularul de mai jos, iar noi vom completa următoarele articole cu răspunsurile voastre.

Ți-a plăcut articolul? Punem aceste gânduri pe 'hârtie' în încercare de a însenina ziua celor ce ne urmăresc. Gratuit! Ne poți mulțumi pentru acest articol cu un simplu SHARE. Nu știi niciodată cine, din lista ta de prieteni, s-ar putea bucura să-l citească. Distribuie articolul, doar dacă ți-a plăcut!